Moștenirea științifică a lui Paul MacLean oferă informații importante cu privire la substratul neural al comportamentului social adaptiv la mamifere. Prin cercetările și conceptualizările sale vizionare, cercetătorii actuali pot studia în mod legitim comportamentul social dintr-o perspectivă neurobiologică. Cercetările și scrierile sale au adus trei contribuții importante. În primul rând, el a subliniat importanța evoluției ca principiu organizatoric care a modelat atât structura sistemului nervos, cât și comportamentul social adaptiv. În al doilea rând, prin definirea sistemului limbic, el a legitimat perspectiva biologică în studiul emoțiilor. În al treilea rând, el a recunoscut rolul important al aferențelor vagale în reglarea structurilor cerebrale superioare. Lucrarea se va axa pe teoria polivagală. Teoria polivagală este o nouă conceptualizare a rolului vagului și utilizează mai multe caracteristici pe care MacLean le-a subliniat, inclusiv importanța evoluției, a structurilor limbice și aferenților vagali. Teoria Polyvagal se bazează pe aceste descoperiri timpurii ale lui MacLean și se concentrează pe legătura dintre modificările filogenetice ale sistemului nervos autonom și comportamentul social. Prin concentrarea asupra schimbărilor filogenetice în structura vagului și rolul pe care vagul îl joacă în reglarea neuronală a stării viscerale, apar noi perspective privind comportamentul social. În plus, prin articularea ierarhiei organizate filogenetic a circuitelor neuronale, devin evidente perspectivele privind beneficiile comportamentului social, precum și o înțelegere a caracteristicilor comportamentale și fiziologice asociate cu stresul și tulburările psihiatrice.
