În etiologia tulburărilor de articulare, cele mai frecvent menționate tulburări de percepție auditivă includ afectarea funcției receptive (auditive) și tulburările de discriminare a sunetelor vorbirii (tulburări de auz fonemic). Cu toate acestea, nu trebuie neglijate tulburările altor funcții auditive care pot afecta procesul de articulare. Prin urmare, este interesant să se examineze atenția auditivă (selectarea și intensificarea procesării stimulilor sonori) la pacienții cu dislalie și să se încerce să se determine impactul acesteia asupra percepției sunetelor vorbirii: exogene și proprii. Nu mai puțin semnificativă este evaluarea capacității de discriminare a înălțimilor sonore și evaluarea lateralizării auditive la copiii cu tulburări de articulare. Autorii încearcă să prezinte această problemă pe baza studiilor empirice care acoperă un grup de nouăzeci și patru de copii polonezi cu vârste cuprinse între cinci și paisprezece ani.
